Dobrogea la ceas de verde crud

Am planificat de mult plimbarea asta, inca de cand abia incepusem sa mergem cu bicicletele. Dobrogea a fost mereu o destinatie dorita de noi, iar muntii Macinului raman pentru mine un loc surprinzator de salbatic si cochet in spirit. Cam acum un an, acolo, am imbracat pentru prima data tricoul cu “May the Vegan Force be with you”, triumfatoare si razboinica pe acoperisul meleagurilor, la 467 m deasupra nivelului marii.De data asta ne-am pus gandul sa stabatem Dobrogea mai putin “muntoasa” caci venise primavara si noua ne ardeau talpile sa simtim verdele crud la modul mai personal decat prin parbrizul masinii, dar mai alert decat la pas. Bicicleta mea draga, Maricica, a fost cuminte si a rezistat bine la cele trei zile de hoinarit, a facut cu ochiul frumoas la camera si si-a dat voie sa depaseasca viteza de 60 km/ora pe alocuri caci… pentru ce e viata daca nu pentru a te opri, din cand in cand, sa apesi pe frana ( #pentrucafemeie )?

Desigur, trei zile pe bicicleta, prin sate saracacioase si uitate parca de Dumnezeu, au necesitat o planificare temeinica iar mie mi-a revenit planificarea meselor pentru toti cei trei crai care urmau sa incalece pe sa si sa va spuna povestea asa…Noroc cu oamenii faini de la Solaris-Belsug din natura! Desi este o zona blanda cu muschii la pedalat, au fost urcari sanatose si sustinute in cele trei zile, mai mult decat facusem eu acumulat in toate plimbarile de cicloturism de pana atunci. Partea buna era ca… vedeai ce te asteapta!

/dobrogea/7.jpg

Toti cei aproximativ 200km au fost prin sate, asa ca ma asteptam sa nu avem de facut alegeri prea grele intr-ale alimentatiei de la magazine. Speram sa gasim ceva fructe si legume proaspete, de sezon, de la tarani, asa cum ne place noua sa cumparam in excursii, insa vremea n-a tinut cu noi prea tare. Am gasit rosii bune de tot, ceapa veche, paine alba de tara si branza locala, dar si surprinzatorul tofu la un magazine satesc. Piesa de rezistenta a fost incarcatura de pe Maricica: muuulte bunatati de la Solaris si chiftelutele vegetale, nelipsite parca, de aceasta data din linte rosie. Prima zi m-a luat total prin surprindere cu caldura ei, iar dupa 50 km de pedalat pe drumuri care mai de care, fundul meu avea de obiectat serios. M-am dres repede la umbra cu multa apa si biscuitii cu fructe uscate, fara zahar.

/dobrogea/12.jpg

Am vizitat Capidava, am stat de vorba c-o vaca cu burtica plina, m-a ars soarele pe fata la cel mai placut mod, am cantat si mi-am facut dunga de la sosete ( cunoscatoarele stiu ), m-am umplut de praf si libertate, cu pretul durerilor de muschi si nu numai… Cum-necum, am strabatut dealuri frumoase, printre sute de oi si oite, capre, magari si caini-ursi de stana, zeci de iepuri de camp care ne sareau in fata in salbaticia lor, grau de un verde nebun pan’ la genunchi, sosele ca-n palma dar si ca-n santierele de metrou din Drumul Taberei, cai frumosi si pasari incantatoare.In tura asta am descoperit elixirul! Merge ca sa-ti dea putere si curaj in fata unui deal cu urcus lent si sustinut dar merge si ca recompense pentru cand ajungi in varf. Merge si de foame sau de realimentare, dar merge si ca “premiu” pentru ca ai reusit sa te abtii sa nu apesi pe frana si sa-i dai voie vantului sa te mangaie pe urechi cat de tandru vrea! Merge ca mic dejun, alaturi de un ceai fierbinte ca sa te dezmortesti dar merge si ca desert la cina, inainte de culcare, sa-ti lase un gust bun in gura, alaturi de durerea dulce din pulpe. Este vorba despre amestecurile minune dintre nuci/seminte si fructe uscate. “Deliciu rosu” si “Tentatii dulci” au fost combustibil bun si usor asimilabil pentru efort de durata, si-au facut treaba sa taie din pofta de mancare cand nu era chiar ora mesei si au ocupat putin spatiu, lucru care conteaza mult cand iti iei cu tine 50-70% din ce mananci in toata excursia.

/dobrogea/30.jpg

In prima seara ne-am culcusit in cort, intr-o poienita, sub cerul plin de… ciori(!), in satul Closca, si am stat cumintei peste noapte, cat timp a fost cod galben de vant, in sacii nostri de dormit comfortabili. Dimineata ne-au dat trezirea talangile de vaci, care ne-au si intampinat la usa cortului, atat cat sa ne aduca aminte de ce iubim sa mergem asa, modest si cuminte, in locuri uitate de lumea “civilizata”, dar bine-stiute de Natural, Firesc, Frumos si Bun.

/dobrogea/41.jpg

A doua zi iar am fost luata prin surprindere, de data asta de un frig si-un vant napraznic. M-am vaitat ce m-am vaitat si m-am dres cu o cafea de un leu in satul Saraiu, de unde m-am pricopsit si cu o pereche de sosete rosii si groase de la magazinul universal al satului.

/dobrogea/46.jpg

/dobrogea/47.jpg

Micul dejun al “campionilor” a fost completat si de data asta de rosii zemoase si gustoase de parca ai fi zis ca era vara daca nu te uitai cum ma zgribuleam pe la colturi desi aveam toate hainele pe mine. N-am zabovit prea mult caci biciclistului ii sta bine… neinghetat de frig! Dupa urcari si coborari successive, poposim iar sa ne alimentam cu apa fix cand iese un pic soarele, cat sa mai dam jos un strat, ca Baba Dochia.Lasam si caii sa pasca un pic si sa se odihneasca…

/dobrogea/52.jpg

/dobrogea/58.jpg

Ne indreptam cu bucurie si cantec spre Ostrov, un sat micut si cu drumuri minunate cand zarim Dunarea cea nu-prea-lin curgatoare dar si curbele imbietoare a muntilor Macin. Din Peceneaga intram pe un dig care o sa ne duca pe cea mai frumaosa portiune a traseului, pana la Turcoaia, unde o sa innoptam la primarul satului, in sufragerie, caci…am batut la poarta lui 🙂

/dobrogea/84.jpg

Ne-am intalnit cu multi miei si iezi scumpi foc in excursia asta. Am vazut chiar si unii nascuti cu o zi inainte, atat de bulversati incat credeau ca noi suntem mamele lor, behaiau pierduti si suferinzi, total neajutorati fara protectia mamei. Cei mai mari zburdau si se jucau fara griji, atat de simpatici, ca te facea sa intrebi cum de majoritatea dintre noi urmau sa serveasca asa ceva pe masa de Paste, cateva saptamani mai tarziu.

M-am gandit mult la asta vazandu-i cat de frumosi sunt toti. Toate animalele pe care le-am zarit, chiar si vulpita care s-a speriat de noi si a fugit mancand pamantul, chiar si fazanii frumos colorati care se ascundeau prin stufaris. Cum se face ca noi, oamenii, ne-am indepartat atat de mult de adevarul din sufletul nostru incat putem sa ne pacalim sa mancam, doar de placere sau obisnuinta, ceva ce simtim ca este un prieten de fapt?

 

/dobrogea/86.jpg

Mi-am luat gandul de la durerea ce avea sa vina peste turme peste cateva saptamani si m-am concentrat la minunatul apus la care eram martori, inainte de a intra in Turcoaia si a da stingerea obositi, in paturile calde.

/dobrogea/89.jpg

Dimineata am plecat rapid caci voiam sa vizitam Iacobdeal, sa luam micul dejun acolo, sa ajungem la Greci si apoi a prindem bacul spre Braila, unde avea sa se incheie aventura noastra.

/dobrogea/91.jpg

/dobrogea/96.jpg

In pasul Priopcea ne-am asezat la poza caci urma o coborare lunga si teribil de gustoasa dupa un urcus la fel de lung si la fel de teribil.

/dobrogea/102.jpg

Din Greci am urmat poalele muntilor Macin indeajuns incat sa dam peste testoase recent trezite din somn si puse pe nebunii de primavara si verde-grau imbietor.

/dobrogea/110.jpg

/dobrogea/117.jpg

In Smardan am luat bacul, uitandu-ne inapoi cu drag. Au fost trei zile de aventura, de putere in muschi si de libertate in suflet. A fost o excursie pe doua roti vegetariene, prima din lungul sir pe care am sa vi-l poestesc aici, cu drag, pentru a va arata ca se poate si ca…e fain tare!

Ne vedem pe doua roti, deci! Vegetariene!

Mai multe fotografii din aceasta aventura puteti gasi aici:

https://photos.google.com/share/AF1QipPTtB8Cj-A9TcwbzvjIKiVtYLHuy9uggQVu74DCC8hIJ84O8f_Byx7gKUkbLOiurg?key=U0Z2QlFrQ3JEQ2txejRrVjhGXzh0dU5jTE5NMjd3

Si un scurt clip cu aventura, desi nu foarte bine filmat, aici:

https://www.youtube.com/watch?v=ctTHKt2DXBs

Hai, primavara, hai odata ca mi-e dor de doua roti!

Update: Maricica isi asteapta un nou prieten caci eu am adoptat-o pe Violeta, care va aparea in episodul 2 :))

Adelina, 17 februarie 2017, cu gandul la primavara trecuta…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s