Cel mai tare joc 3D ever!

Tu știi care e cel mai tare joc 3D, ever? Sigur îl știi! Să-ti dau câteva indicii ca să-ti dai seama ce zic… Îți aduci aminte care era jocul tău preferat atunci când erai copil? Dar când ai devenit adolescent? Dar acum, adult fiind, acum ce joci?

Hai să nu mă mai învârt în jurul cozii! Cel mai tare joc, ever este AFARĂ 3D ! Da, ai citit bine, este vorba despre afară.

Și acum să mă explic mai bine… În urmă cu ceva timp am descoperit că există o strânsă legătură, invers proporțională, între “cantitatea” de ego și “cantitatea” de afară. Mai exact: cu cât stai mai mult timp afară, cu atât îți scade egoul. Ai observat cât de pură este fericirea unui copil atunci când îl lași afara? Dar a unui bucureștean corporatist care muncește pe brânci în timpul săptămânii și în weekend merge la munte? Îți aduci aminte care era cea mai aprigă pedeapsă pentru când eram mici? Nu știu despre voi dar pe mine mă durea crunt atunci când eram pedepsită și nu puteam să ies afară… Eu am crescut fără televizor și calculator ( adică existau, dar le foloseam într-o foarte mică măsură ), fără telefoane și tablete. Am crescut într-o colonie militară acolo unde erau sute ( ok, așa simt eu, ca erau sute:P ) de copii mereu afară, unde jucam prinsa în jurul “casei armate”, unde jucam șotronul și lapte gros, avem teren de fotbal și livezi în care să ne cațărăm și să furam…diverse. Când eram mică nu mergeam acasă dacă voiam să fac pipi sau poate chiar nici numărul 2, scuzați-mi franceza… Găseam o modalitate să facem asta afară, cu toții, nu doar eu! Pentru că era mult prea greu să ne dezlipim unii de alții prea mult, să plecăm “de afară”, de la joaca noastră simplă, de la AER. Când eram mai mică de juma’ de metru, mâncarea mea preferata era afara, în fața blocului iar dramele și offurile adolescenței mi le-am plâns tot afară. Uneori veneau părinții urlănd dupa noi, noaptea, căci nu mai veneam acasă… Sunt sigură că-ți aduci aminte ce frumos, ce curat, ce pur și ce magic era AFARĂ! Cum nu conta pentru tine dacă ești murdar, dacă esti flămând sau însetat, dacă trebuia să mergi la baie sau să-ți mai faci niște lectii…remember?

Ca adult, încerc să-mi petrec cât mai mult timp în afara orașului dar mai ales în natura. Apropierea de natură îți fură, vrei, nu-vrei, din ego și din egoism. De fapt nu-ți fură ci îți dăruiește. Elementele naturale te pun la locul tău și-ți oferă mereu perspectiva corectă în legatură cu tine, cine ești și ce însemni în acest univers. Dacă între patru pereți poți să te minți ca esți capabil să-ți controlezi mediul și drept urmare ce ți se întâmplă, afară nu-ți oferă fița asta. De fapt, orice barieră între tine și mediul natural sălbatic este doar atat – o barieră între tine și realitate. Afară îți trage una peste ochi, să-ți revii! Pe munte nu poți manca decăt ce ai cărat cu tine sau ce găsesti și nu poți bea apa mai multă decât ai, acolo unde nu găsești apa pe parcurs. Asta îți mai taie din îngâmfarea pe care o simți în oraș, unde ai de toate, oricând, oricum, adică total ne-natural. Dacă nu ți-ai adus haine groase, mori de frig. Și asta te face să-ți dai seama că ești mic, micuț în lumea asta și nu ești buricul Pământului, așa cum credeai… În drumeție sau chiar cicloturism, te înveți cu condiții mai aprige de dormit, mancat, igiena și confort. Te înveți să ții cont de apus și răsărit, de ploaie sau vânt, de soare sau nori. Planul tau, voința ta mereu este supusă unei voințe mult mai intense: voința firescului, voința lui Afară. Și asta te ține la respect oricând simți că poți controla ceva.

Și asta nu-i valabil doar la ieșirile pe munte. Admir mereu mămicile relaxate pe care le văd din ce în ce mai mult. Cele pe care le vezi murdare pe mâneci pentru că s-au terminat șervețelele iar pruncutul/pruncuța are mucișori. E de neprețuit zâmbetul, relaxarea și detașarea cu care ele ( sau chiar ei-tăticii, deși mai rar ) șterg câte un pic de muc sau caca sau pipi de la minunea din dotare. Sau cum acești părinți minunați devin foarte inventivi în legătură cu spălatul/ștersul fructelor căzute pe jos sau numărul de julituri și căzături ale minunii… Și asta pentru că stau mult timp cu ei AFARĂ. Și nu pot și nici n-ar trebui să-și care toată casa cu ei în spate pentru situații de “dar dacă??”

Întâlnirea cu ploaia, văntul, soarele, ninsoarea, furtuna, aerul, apa – astea sunt întâlniri care te fac să crești, te forțează sa te situezi în prezent, acum și aici. Te fac să fii “mindfull” mai repede decat alte tehnici. Ele te fac să te poziționezi în relație corectă cu Universul, cu alții și cu tine.

Dragilor…mergeți cu cortul, la picnic, cu hamacul, ieșiti la plimbare pe orice condiții! Ieșiți afară! AFARĂ 3D te face mai bun!

Adelina, 19 iulie 2017

…tânjind dupa orice variantă de afară va veni in weekendul următor 😉

68

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s