Despre o regină și o prințesă – prima mea experiență ca Doula

Acum ceva vreme s-au aliniat astrele și îngerașii au lucrat de zor astfel încât am trăit una dintre cele mai intense și fericite momente în această viață: am avut ocazia să fiu de față la cea mai mare minune în viața unui cuplu-venirea pe lume a copilașului lor croit din Iubire.

Voi scrie aici trăirile mele ca Doula, ca om, ca femeie, ca educator prenatal dar mai ales ca suflet… Voi scrie aici ca să nu uit niciodată prima poveste despre o regină și o prințesă, ca să vadă și mămica dar și prințesa, peste ani, cum a fost nașterea lor prin ochii mei, a doulei lor și cât a contat pentru mine că am reușit să-i ajut atunci când au avut nevoie. Pentru cei care nu mă cunosc prea bine, să știti că sunt o plângacioasă, mă emoționez repede și scriu și povestesc astfel încât să plângeți și voi! 🙂 Deci…pregătiți-vă! 🙂

Totul a început atunci când această mamică minunată s-a înscris la primul meu curs de educație prenatală holistică, târând după ea masculul familiei, de o reticență rezervată, așa cum se întâmplă de obicei. Un cuplu fain, cald și plăcut, nu foarte vorbăreț dar în prezența cărora simțeai că acest trio ( mami, tati, bebe ) s-a clădit din iubire și credință, așezat și blând. I-am văzut cum au crescut mult pe parcursul celor 30 de ore de curs iar la final i-am simțit pregătiți să-și întâlnească prințesa, mult mai siguri pe ei și unul pe altul, mult mai deschiși și mult mai informați.

Pe finalul sarcinii am ajuns să le fiu Doula și m-am bucurat maxim de fiecare mesaj sau telefon primit zilnic, pe “ultima sută de metri”. Un moment cheie a fost acela în care mămica mea dragă, această făptură zâmbitoare și glumeață, mi-a scris un mesaj cu o zi înainte de naștere, în care îmi mărturisea că își simte prințesa din ce în ce mai pregătită să vină, din ce în ce mai conectata la ea și că simte ca-i poate răspunde cu iubire, asteptând momentul în care singură va hotărâ ca e cazul să apară pe lume. Da, ați ghicit, m-am emoționat la mesajul ăsta! :))

Mămica și tăticul erau pregătiți fizic, mental și emotional deja pentru bebe iar unda verde de la doctor o aveam căci au avut un supra-doctor, despre care am să vorbesc mai târziu.

Era încă întuneric, devreme dimineață când am auzit telefonul și deși nu m-au chemat încă, am facut repede o cafea și m-am îmbrăcat, așteptând să mă vrea alături de ei. Am ajus repede după ce am primit semnalul și am găsit în casă, la căldură, o regină! Contracțiile erau eficiente, ritmate și destul de intense, membranele se rupseseră de ceva vreme iar mămica mea dragă era uneori cu ochii închiși, gura deschisă, cu gemete minunate, făcând față excelent presiunii bebelușului care era coborât și ajuta la intensificararea travaliului. Încă de la telefon mi-am dat seama că contracțiile își fac treaba, ca era travaliu activ și că ritmicitatea lor minunata făcea mămica să-și poată lua putere pentru următoarea rundă. La scurt timp după ce am ajuns în căminul lor, pregătit deja pentru minunea ce avea să se întâmple, am plecat împreună spre spital. “Plimbarea” cu mașina a fost destul de rapidă iar această făptură incredibilă, numită Femeie, se făcea mai puternică și mai frumoasă pe măsură ce lăsa fiecare contracție să vină, nealungând durerea, acceptând tot ce i se întâmpla, conștientizând că fiecare moment care trece o aduce mai aproape de a-și ține copilașul în brațe. O urmăream aproape non-stop cu privirea, încercând să mă conectez la ce are ea nevoie să-i ofer, ținând-o de mână, lăudând toată truda ei, toată puterea ei și felul absolut divin în care își interioriza procesul, cu o putere de abandon în fața nașterii absolut uluitor.

Ajunși la spital au început procedurile standard și am aflat și noi ( mămica-cu speranță și un pic de surprindere; eu-cu confirmarea intuiției ) că suntem gata să urcăm în sala de naștere, căci dilatația este completă. Bucurie maaare, împărtășită de toată mica noastră echipă, căci eu așa m-am simțit pentru câteva ore, o mică parte din această echipă absolut minunată mami-tati, care a plămadit cu iubire un pui de om nou, un loc fizic în care să vină un suflet fain și mult superior nouă, muritorilor de rând.

Expulzia propriu-zisă a fost calmă, ne-grăbită, cu respect, cu blândețe și liniște. Cu fiecare respirație, regina mea dragă lăsa corpul să-și facă treaba fără să încerce să controleze, fără să vorbească, cu ochii închiși, conectată la ea și la bebelușul ei. În fiecare clipă îmi venea să o laud pentru cât de natural și frumos este întregul proces… Emoțiile erau mari iar cantitatea de drag din încăpere creștea cu fiecare încurajare pe care i-o dădeam mămicii, fiecare mângâiere, fiecare pupat pe frunte, pe cap, pe mâini. Era incredibil pentru mine cum, pe minut ce trecea, regina asta din fața mea se transforma și devenea din ce în ce mai frumoasă, din ce în ce mai puternică, din ce în ce mai autentică și instinctivă. Știu că e greu de imaginat…dar momentele alea îi ofera mămicii o împuternicire de nedescris iar grandoarea și spiritualitatea acestui proces se duce mult în exterior, ca niște raze de soare, și la cine este suficient de norocos încât să fie prin preajmă. Și Slavă Domnului pentru acest cadou fantastic pe care l-am primit cu bucurie: prezența aproape de aceste minuni!

Prințesa a venit mică, liniștită, umedă, cu păr negru și moale, cu urechiuțe lipite de căpuțul ei țuguiat de copil născut natural, fără absolut nici o intruziune. Era pufoșică, liniștită, deosebit de prezentă. A “aterizat” direct unde-i este locul, pe pieptul mamei, căutând cu toate simțurile ei regina din care a ieșit în lume. Acest moment, exact acesta, a fost unul dintre cele mai pure și înălțătoare din viața mea de om, femeie, Doula, suflet… Pentru câteva momente nu am reușit să focusez atentia într-un singur punct: să admir femeia asta divină care a reușit această minune, cu lacrimi în ochi, nevenindu-i să creadă ce tocmai s-a întâmplat, uitându-se la omulețul mic pe care l-a creat și declarându-și iubirea? Să admir lacrimile de mulțumire la adresa prezenței mele acolo și semnele fercirii supreme din tot corpul acestei regine? Să admir acest globuleț de Iubire și Lumina proaspăt ieșit de la “cuptor”?

Coada ochiului mi-a fugit după ceva vreme și la personalul medical, și ei admirând minunea la care au fost de față. Pentru o fracțiune de secundă am admirat cât de răbdător, dedicat și calm este acest supra-doctor în a cărui sală de nașteri mă aflam și în care m-a primit cu profesionalism.

Am fugit apoi repede să anunț fericitul tătic că are acum în grijă nu doar o regină, ci și o prințesă frumoasă, ambele sănătoase și absolut divine.

N-am reușit să mă desprind de toata măreția decât după mai bine de o oră, timp în care ne-am felicitat cu toții, de parcă am caștigat un maraton, plina ochi de recunoștință, Dumnezeu, Iubire și încântare în fața unei adevarate minuni…

La mulți ani, prințesă M! Viața mea va fi veșnic legată de tine, căci pentru totdeauna voi rămâne Doula ta, și îți mulțumesc!

La mulți ani, regină A! Ești absolut fabuloasă și mă bucur enorm că am putut să-ți fiu de folos înainte, în timpul și după naștere. Să nu uiți niciodată cât de excepțională ești!

Adelina,

noiembrie 2017

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s